DATORIILE BĂRBATULUI FAȚĂ DE SOȚIA SA

Avertisment important: Deoarece cele 30 de puncte de mai jos cuprind informații legate de viața de familie, învățații islamici au recomandat lecturarea lor, individual.

Prezentăm în continuare datoriile bărbatului față de soție, exact așa cum au fost ele menționate în cartea Ma`rifetname:

O,dragă prietene! Un bărbat trebuie să împlinească următoarele treizeci de lucruri în relația cu soția sa:

1.-Trebuie să se comporte frumos față de ea. [Allahu teala iubește persoanele cu un comportament frumos și nu îi iubește pe cei irascibili, arțăgoși. Rănirea unei persoane este haram. Este haram căsătoria pentru o persoană opresivă.]

2.-Trebuie să fie întotdeauna blând față de ea.

Profetul Muhammed sallallahu aleyhi ve sellem a spus, (Cel mai bun și benefic dintre musulmani este cel ce este bun și util soției sale).

3.-De fiecare dată când sosește acasă ar trebui să-și salute soția, spunând ”Selamun aleykum” și să o întrebe cum se simte.

4.-Atunci când este singurăși veselă, el ar trebui să o atingă tandru, să o mângâie ușor pe păr, să o sărute, să îi zâmbească  și să o îmbrățișeze.

5.-Atunci când este singură și tristă, soțul ar trebui să îi spună că o iubește, să o consoleze, să o întrebe dacă îi poate fi de ajutor în problema ei și să îi spună lucruri plăcute.

6.-Ar trebui să îi promită lucruri, care să îi facă plăcere, chiar dacă nu este sigur că le va putea îndeplini. Căci ea este închisă în casă, singură, dedicându-se complet lui, fiind tovarășul lui credincios, partenerul lui în suferință și cea ce îi pregătește mâncarea, ce îl înveselește, îi crește copiii și îi satisface nevoile.

7.-Trebuie să o ajute în creșterea copiilor, căci bebelușul plângând zi și noapte nelăsându-i mamei nici un moment de răgaz, precum un creditor ce o bate la cap fără milă. Atunci,orice ajutor oferit va fi răsplătit de Allahu teala.

8.-Ar trebui să îi procure soției cele mai valoroase haine, ce sunt specifice acelei țări. De asemenea, trebuie să îi procure  hainele dorite, pe care să le poarte în casă. Atunci când iese afară, femeia se va acoperi, ferindu-se de privirile bărbaților străini.

9.- Ar trebui să îi ofere o hrană bună. Dacă are o situație materială bună ar trebui să îi cumpere tot ceea ce este helal. Ar trebui să considere de datoria lui asigurarea hranei bune și a hainelor practice, confortabile, sănătoase și islamice, soției sale. [Imam-i Gazali ”rahmetullahi aleyh” scrie în cartea sa Kimya-i seadet, la pagina 141, (Opersoană nu trebuie să fie nici prea zgârcit, nici prea risipitor în cheltuielile față de soția sa. Recompensa pentru banii folosiți în întreținerea familiei este mai mare decât recompensa oferită pentru milostenie. Profetul nostru ”sallallahu aleyhi ve sellem” a spus, (Dintre banii cheltuiți pentru lupte, pentru eliberarea sclavilor, pentru acte de caritate pentru cei nevoiași și banii pentru întreținerea familiei, cei mai meritorii și demni de recompensă sunt banii folosiți pentru întreținerea familiei). Ibni Sirin ”rahmetullahi teala aleyh„ declară, (O persoană trebuie să cumpere măcar o dată pe săptămână dulciuri pentru familia sa). Căsătoria nu este permisă pentru cel ce este incapabil să asigure condițiile de trai pentru familia sa. Nu trebuie să mănânce singur. Se primește recompensă atunci când masa este luată împreună cu soția și copiii. Cel mai important lucru este să câștige cele necesare traiului pe căi permise și să își hrănească familia cu mâncare permisă.]
10.-Nu ar trebui să își lovească soția. Dacă soția va comite una dintre greșelile menționate în cel de-al treilea volum al cărții Durr-ul-muhtar, la pagina 188, deși îi este permis soțului să o pedepsească, nu este vajib.

[Unele persoane afirmă că versetul 33 din sura Nisa poruncește ca femeile să fie lovite. Cu toate acestea, în traducerea acestui verset se spune, ”Bărbații sunt protectori ai femeilor, datorită calităților deosebite cu care i-a înzestrat Allahu teala și datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Cele evlavioase dintre femei sunt ascultătoare și păzitoare ale drepturilor soților lor. În absența soților lor, ele protejează, cu ajutorul lui Allahu teala, onoarea și bunurile soților. Pe acelea de a căror trădare vă temeți, învățați-le drepturile soților, povățuiți-le cu vorba dulce! Părăsiți-le în paturi. Și dacă stăruie în neascultare, loviți-le ușor! Dar, dacă ele ascultă de voi, nu faceți nimic care să le producă supărare!” Observăm că nu este permis să facem ceva care ar supăra, să nu mai vorbim de a bate, femeile ce nu trădează onoarea și bunurile soțului. În ceea ce le privește pe cele ce trădează încrederea soțului lor, este permis să fie lovite ușor, cu palma deschisă sau cu o batistă desfăcută, fără noduri. Toate guvernele și sistemele de jurisprudență pedepsesc persoanele ce se fac vinovate de acte de trădare a onoarei sau a bunurilor. Islamul acordă o mare valoare și compasiune femeii de aceea poruncește bărbaților ca înainte de a le preda pe cele perfide în mâinile legii, să le pedepsească prin lovire ușoară.

Într-un hadis-i șerif se relatează, (Dacă un bărbat își lovește soția, în Ziua de Apoi, eu mă voi judeca cu el). Să nu mai vorbim de bătaie, în ceea ce privește greșelile în chestiunile lumești, nu  trebuie nici măcar să îi adreseze cuvinte dure sau grele.

Deoarece femeile sunt sensibile și cu inimi delicate, multe dintre ele sunt invidioase unele pe altele. De aceea, în special cei proaspăt căsătoriți, nu ar trebui să se lase înșelați de vorbele altor femei, ale mamei, ale surorilor, despre soția sa și nu ar trebui să permită astfel de situații. Trebuie să evite să își întristeze soția, în urma acestui gen de discuții.

De asemenea, la fel de atent trebuie să fie și în privința vorbelor pe care soția sa le spune cu privire la mama și surorile sale. Un musulman nu trebuie să permită nimănui să îi ofenseze mama. El însuși, soția sa și copiii săi ar trebui să fie întotdeauna respectuoși față de mama sa. Respectarea și servirea părinților și a socrilor ar trebui să fie prima îndatorire a unui cuplu. Ar trebui să se străduiască mereu să le câștige inimile și binecuvântarea și să privească binecuvântarea acestora ca pe un mare câștig.]

11.-Nu ar trebui să stea supărat pe ea, mai mult de o zi, pentru greșelile ei în ceea ce privește împlinirea poruncilor lui Allahu teala.
12.-Ar trebui să reacționeze cu blândețe atunci când soția sa este țâfnoasă. Căci femeile au fost create din osul curbat al coastei. În comparație cu bărbații ele au mintea mai scurtă și mai puțină evlavie. Ele au fost încredințate bărbaților pentru a fi ocrotite. Și au fost luate în căsătorie cu scopul de a duce o viață comună în afecțiune și înțelegere reciprocă.

[Un soț și o soție ce sunt înțelepți, nu se vor supăra unul pe altul. Rănirea, supărarea partenerului de viață este un semn de prostie. Partenerul de viață al unei persoane asupritoare, arțăgoase, întristându-se mereu, va deveni nervos, îmbolnăvindu-se de nervi. Astfel va fi cuprins de diferite boli. O persoană care a cauzat îmbolnăvirea partenerului său de viață și-a ruinat propria fericire. El însuși va fi lipsit de sprijinul și serviciul partenerului. Viața sa va trece ascultând problemele soției sale, căutând medici și medicamente pentru ea și aducându-i servicii cu care nu a fost obișnuit. Iar cauza acestor supărări, a acestor necazuri fără sfârșit, nu va fi decât propra-i irascibilitate. Și din păcate, regretele nu vor fi de nici un folos. Așa că, o, musulmanule! Gândește-te că toate aceste supărări și asprimea cu care îți chinui soția vor fi și în defavoarea ta! Străduiește-te să fi mereu amabil, zâmbitor și să-i adresezi vorbe frumoase! Dacă vei putea proceda astfel, vei trăi în pace și armonie și vei obține și mulțumirea Domnului tău.]

13.-Atunci când observă o schimbare în rău, în comportamentul soției ar trebui să se gândească că este vina sa, căci dacă el s-ar fi comportat bine și soția sa s-ar fi purtat la fel față de el. Soția unui evliya era țâfnoasă. Acesta era foarte răbdător față de ea și le spunea celor ce îl întrebau, (Dacă aș divorța de ea, s-ar putea căsători cu o persoană care nu ar avea răbdare cu ea și atunci, mă tem că vor fi nenorociți amândoi). Învățații ”rahmetullahi teala aleyhim ejmain” au afirmat, (Dacă o persoană se va arăta răbdătoare față de irascibilitatea soției, șase lucruri vor fi ferite: copilul de bătaie, vesela de spargere, animalele de bătaie, pisica de ocară, musafirii de a fi ofensați și hainele de a fi rupte). Acestea sunt citate din cartea Șir`at-ul-islam.

14.-Ar trebui să rămână tăcut atunci când soția sa este nervoasă. Acest comportament o va face pe femeie să regrete și să își ceară scuze. Căci ea este slabă, iar tăcerea o va înfrânge.

15.-Când comportamentul soției se schimbă în bine și ea lucrează cu vioiciune, soțul ar trebui să invoce rugi pentru ea și să aducă mulțumiri lui Allahu teala. Căci o soție potrivită este o mare binecuvântare.

16.-Ar trebui să aibă un comportament față de soția sa, astfel încât aceasta să simtă că soțul ei o iubește mai mult decât oricine altcineva.

17.-Nu ar trebui să lase niciodată în grija ei chestiuni precum cumpărăturile, ieșirile la piață, măcelărie sau băcănie; ar trebui să o consulte în chestiunile de administrare a casei și nu ar trebui să o împovăreze cu problemele stresante din afara casei.

18.-Ar trebui să fie mereu vigilent cu privire la actele neștiutoare ale soției sale. Căci tatăl nostru, Adem aleyhisselam a greșit în urma invitației soției sale, mama noastră Havva.

19.-Ar trebui să treacă cu vederea defectele soției, ce nu sunt păcate. Și să o sfătuiască pe un ton blând cu privire la renunțarea la actele și vorbele sale ce sunt păcate și să o sfătuiască să insiste în actele de adorare precum rugăciunea, postul, abluțiunea și îmbăierea rituală. Ar trebui să o încurajeze să își împlinească actele de adorare, promițându-i haine și bijuterii prețioase și împiedicând-o să păcătuiască.

20.-Soțul trebuie să ascundă de toată lumea, secretele și greșelile soției sale.

21.-Soțul trebuie să glumească și să se joace cu soția sa. Căci și cel preaiubit de Allahu teala ”sallallahu aleyhi ve sellem” a fost foarte delicat față de soțiile sale preacurate. Ba chiar, odată  s-a luat la întrecere cu mama noastră Aișe ”radiyallahu anha”, iar aceasta a câștigat. Când s-au întrecut din nou, altă dată, a câștigat Trimisul lui Allah ”sallallahu aleyhi ve sellem”. Jocurile pe care le joacă un musulman cu soția sa nu sunt păcate și nici fără de folos, ba din contră sunt demne de recompensă.

La pagina 253 a celui de-al cincilea volum al lucrării lui Ibni Abidin se spune, (Lu`b, la`ib, lehv și abes sunt toate sinonime și înseamnă petrecerea timpului în joacă. Nerd, adică jocul de table, șahul, paisprezece pietre și ascultarea și cântatul la orice instrument, dansul, jongleria, clovneria, bufoneria și aplauzele sunt tot jocuri, ce sunt însă, tahrimen mekruh. Dacă se efectuează în mod frecvent sau dacă împiedică împlinirea obligațiilor, ori dacă se pariază, vor fi haram, în conformitate cu consensul învățaților. Tot astfel este și cazul audierii și al cântării la tamburine, flaut și fluiere. Într-un hadis-i șerif se relatează: ”Orice fel de lehv este haram. Sunt permise doar jocul cu soția, exercițiile și întrecerile cu arme și cai.” Lupta corp la corp este permisă în scopul pregătirii militare). Jocul de fotbal este haram din diverse puncte de vedere.

22.- Nu ar trebui ca soția sa să locuiască într-o casă ce se află pe o stradă sau bulevard vizavi de un parc, un centru de recreere, un teren de sport sau o școală, de asemenea nu ar trebui să dea ocazia ca soția să să vadă și să discute cu bărbați na-mahrem. Ar trebui să îi ofere un spațiu de locuit în apropierea unei moschei și printre vecini ce sunt musulmani pioși. Aceștia prevenind disputele și tensiunile dintre ei, dându-le sfaturi. Le vor sări în ajutor și vor fi martori drepți în procese. Este vajib să te muți într-un astfel de cartier sau oraș. Musulmanii ar trebui să își scoată familiile la picnic, la țară, pe malul apelor, astfel încât să se bucure de aer curat; ar trebui să aleagă locuri ce nu sunt aglomerate și cât mai departe de haram. Ar fi de preferat să nu aleagă zilele de sărbătoare, pentru aceste ieșiri, având în vedere că aceste zile sunt cele mai aglomerate. Nu ar trebui să își ducă familiile în locuri unde se comit păcate.

23.-Nu ar trebui să își trimită soția afară pentru educație, sau muncă, într-o manieră ce nu este specifică Islamului sau în locuri ce ar fi motiv de fitna. Autorul cărții Behjet-ul-fetva declară, (Dacă femeile vin la moschee, pentru a asculta predicile pentru bărbați, responsabilii ar trebui să împiedice acest lucru). [Aceeași regulă se aplică și în cazul în care vin să asculte mevlid.]

Cel de-al patruzeci și doilea păcat dintre păcatele comise cu întreg corpul este explicat astfel în cartea Hadika: (Este haram pentru o femeie liberă-ce nu este sclavă, să pornească singură, neînsoțită de soț sau o altă rudă ce îi este mahrem pe veci, într-o călătorie mai lungă de 104 kilometri. Este haram chiar dacă sunt mai multe femei. Când cineva a zis, Ya Resulallah, soția mea merge în pelerinaj. Trimisul aleyhisselam i-a răspuns, (Mergi și tu împreună cu ea!). Mahrem, reprezintă rudele de sânge, de lapte sau prin alianță, ce îi sunt interzise femeii spre căsătorie, pe veci. Soții surorii, ai mătușii materne și ai mătușii paterne nu sunt mahrem, deoarece se poate căsători cu aceștia. Rudele mahrem zimmi sunt precum rudele musulmane mahrem. Nu este permis să se plece în călătorie însoțită de rude mahrem fasîk (păcătos), ce nu sunt de încredere sau ce nu a atins vârsta pubertății. Fetele ce nu au atins vârsta pubertății, dar sunt corpolente, sunt precum adulții. Învățații Hanefi au declarat în unanimitate că este interzis femeilor să pornească neînsoțite în călătorie. Conform orientării Șafii, femeile de încredere pot merge neînsoțite de rude mahrem, în grup, doar în pelerinaj. În schimb, trebuie să se asigure că nu există un alt bărbat în grup și că nu există un motiv de fitne. [Femeilor ce aparțin școlii hanefite nu le este permis să meargă în pelerinaj neînsoțite de rude mahrem, imitând orientarea Șafii. Imitarea orientării Șafii de către un hanefi este permisă doar atunci când există o dificultate în împlinirea unui act obligatoriu (farz) sau în evitarea unui haram. În cazul în care imitarea este permisă trebuie îndeplinite toate condițiile acelei orientări. Astfel tot pelerinajul va trebui împlinit conform condițiilor orientării Șafii. Deoarece va reprezenta telfik (amestecul facilităților a două orientări religioase) în efectuarea unui act de adorare, în cazul în care nu există haraj (o dificultate). Actele de adorare ale unei persoane muleffik (persoană ce amestecă facilitățile a două sau mai multe mezheburi) nu vor fi valabile, ci vor fi anulate.] Aici se încheie traducerea din cartea Hadika.

24.-Trebuie să își învețe soția să citească Coranul cel Sfânt și cunoștințele necesare din cele poruncite și cele interzise. [Ar trebui să îi procure cărțile editurii Hakikat.] Persoana păcătoasă ce nu cunoaște poruncile și interdicțiile lui Allahu teala și care nu își învață soția și copiii va fi pedepsit în Iad.

25.- Bărbatul nu ar trebui să se retragă în timpul actului marital, înainte de ejaculare, sau înainte ca femeia să ajungă la orgasm, fără consimțământul acesteia. Ibni Abidin ”rahimehullahu teala” declară următoarele, în explicațiile sale asupra căsătoriei, (Împlinirea o singură dată a actului conjugal este suficient pentru achitarea dreptului conjugal al soției. Repetarea actului este vajib din punct de vedere religios, dar nu și legal, ceea ce înseamnă că femeia nu poate apela la un cadiu (judecător). Este dreptul soției de a cere repetarea actului marital și dacă ea o cere este vajib pentru soț să o facă. Nu există un număr și un timp menționate obligatoriu).  Excesul va dăuna trupului, iar neglijarea va dăuna psihicului. De asemenea s-a declarat că intervalul dintre două acte nu ar trebui să fie mai lung de patru nopți. Întreținerea actului conjugal în perioada când femeia se află la menstruație este haram. Este un mare păcat. Dacă menstruația se oprește după zece zile, actul marital poate fi întreținut chiar dacă femeia nu a efectuat îmbăierea rituală. În schimb, dacă hemoragiaa s-a oprit înainte de zece zile, dar după perioada ei uzuală de menstruație, împreunarea este permisă după îmbăierea rituală, sau după trecerea unui timp de rugăciune. Dacă hemoragia se oprește înainte de zece zile și înainte de încheierea perioadei uzuale de menstruație, chiar dacă femeia va împlini îmbăierea rituală se va aștepta încheierea perioadei uzuale de menstruație, pentru ca împreunarea să fie permisă. Însă în acest răstimp va trebui să își împlinească rugăciunile și să țină post.
26.-Soția trebui să se gătească doar pentru soțul ei, în casă și nu pentru alte persoane. Bărbații ale căror soții sau fiice ies afară neacoperite corespunzător va merge împreună cu ele în Iad, unde vor fi aspru pedepsiți.

În cartea Halebi-yi kebir se declară, (Întregul corp al unei femei libere, cu excepția palmelor, feței și labele picioarelor este avret, adică este interzis spre a fi expus vederii. Căci, Profetul sallallahu aleyhi ve sellem a spus: (Femeia este avret. Dacă iese neacoperită, diavolul va privi la ea cu ochii larg deschiși). Au existat învățați care au declarat că și labele picioarelor sunt avret. În traducerea unui verset din sura Nur se spune: ”Femeile musulmane să nu își arate podoabele! Nu vor fi păcat părțile ce se descoperă inevitabil, în timpul muncii. Să își coboare vălurilepeste piepturile lor [Astfel părul, urechile și pieptul le vor fi bine acoperite.]”. Prin cuvântul podoabă, ornament, din acest verset, se poruncește acoperirea părților corpului pe care se poartă podoabele. Și a fost declarat de către Profet aleyhisselam că părțile corpului ce pot fi descoperite și poartă podoabe sunt fața și palmele. În aceeași sură se spune, ”Femeile să nu-și lovească picioarele, când merg, ca să nu se afle ce podoabe ascund”. De aici reiese că și picioarele sunt avret). Acoperirea femeilor a fost poruncită în Coranul cel Sfânt. Este nedrept să afirmăm că această poruncă a fost invenția unor soți geloși. Astfel de cuvinte sunt calomnii urâte folosite de dușmanii religiei, de ignoranții religioși, pentru a înșela femeile musulmane. Allahu teala nu ne-a explicat totul clar, în Coranul cel Sfânt, ca aceste insulte ale acestot dușmani ai Islamului să aibă vreo valoare. Multe alte lucruri precum numărul unităților de rugăciune ale fiecărei rugăciuni, câte prosternări sunt obligatorii în cadrul fiecărei unități de rugăciune și multe altele, nu au fost expuse în mod clar, în Coran. Aceste obligații au fost explicate în mod clar de către Profetul nostru. Aceste porunci și interdicții transmise de Profet sunt la fel de importante și valoroase ca și cele expuse în Coran. Oricine va nega aceste porunci și interdicții va deveni necredincios. Deoarece în șaptesprezece locuri diferite din Coran sunt versete sfinte ce spun, (Dacă îl iubiți pe Allahu teala, urmați-mă! Allahu teala îi iubește pe cei ce mă urmează) și (Fiți ascultători față de Allahu teala și de Trimisul Său. De nu veți fi ascultători, Allahu teala cu siguranță nu îi iubește pe necredincioși). Aceste șaptesprezece versete sunt prezentate detaliat în cărțile Hadika și Berika. Într-un hadis-i șerif menționat în cartea Mejma`ul-enhur, Resulullah sallallahu aleyhi ve sellem spune, ”Tot corpul unei femei libere este avret, cu excepția feței și a palmelor celor două mâini”. Este haram pentru ea să își expună părțile avret ale corpului vederii bărbaților și să privească la părțile avret ale altei persoane, chiar și fără a simți dorință. De asemenea este haram să privești, pofticios, la chipul unei femei na-mahrem. În hadis-i șerif se spune, (Persoanei care privește cu poftă la orice parte a corpului unei femei, i se va turna plumb topit în ochi, în Ziua de Apoi, după care va fi aruncat în Iad). Este interzis să se atingă mâna sau fața unei femei tinere, na-mahrem, chiar și fără dorință. În hadis-i șerif se relatează, (Celui ce va ține mâna unei femei tinere, străine, îi va fi umplută mâna cu foc, în Ziua de Apoi). În hadisurile menționate în cartea Zevajir se relatează, (Femeia ce își va descoperi capul, în alt loc, în afara casei soțului ei, va rupe vălul dintre ea și Domnul ei) și (Cel ce crede în Allah și în Ziua de Apoi, să nu meargă la hamam și cel ce crede în Allah și în Ziua de Apoi să nu își trimită soția la hamam și cel ce crede în Allah și în Ziua de Apoi să nu bea vin și cel ce crede în Allah și în Ziua de Apoi să nu se așeze la masa la care se bea vin și cel ce crede în Allah și în Ziua de Apoi să nu rămână singur, retras cu o femeie na-mahrem) și (În zilele cele de pe urmă bărbaților din comunitatea mea le va fi interzis să meargă la baia publică, chiar și cu părțile avret acoperite.Doarece, acolo se vor afla și persoane cu părțile avret descoperite. Allahu teala să îi blesteme pe cei ce își descoperă părțile avret și pe ce ce privesc la părțile avret ale altora!) și (Porțiunea dintre ombilic și genunchi este avret). Conform orientării hanefi genunchii bărbatului sunt avret și prin urmare este interzisă descoperirea lor. În orientarea Șafii genunchii nu sunt considerați avret. Iar conform școlilor Maliki și Hanbeli, nici ombilicul, nici genunchii nu sunt considerați avret, ci doar sev`eteyn (zona genitală și anală). Conform acestor hadisuri femeile musulmane trebuie să se acopere și să nu frecventeze locurile în care se află persoane dezgolite. [Este recomandat ca musulmanii să locuiască în case individuale, cu grădină și nu în apartamente de bloc și să spele în băi, în propriile case. Bărbații musulmani se pot îmbăia în mare, în grupuri, pe plaje neaglomerate, unde nu se află persoane dezbrăcate.Atunci când un bărbat ce aparține orientării Hanefi sau Șafii se află într-o situație presantă, poate să nu își acopere genunchii și coapsele, atunci când efectuează îmbăierea rituală, ori pentru a-și câștiga existența, ori pentru a evita fitna, imitând celelate două orientări religioase, Maliki și Hanbeli. În momentul în care acea situație presantă va lua sfârșit va fi haram pentru el să își expună vederii aceste părți, chiar și un singur minut. Nu este posibil pentru  femei ca în vreo situație presantă, să își descopere vreo parte avret, imitând vreun mezheb, deoarece conform tuturor celor patru orientări religioase femeile trebuie să își acopere tot corpul. De asemenea nu există nici un motiv pentru femei să întâmpine o astfel de situație.

În cartea Tefsir-i Mazheri, autorul ”rahmetullahi teala aleyh” spune în comentariul surei Nur, (Doar în cazuri de zaruret (necesitate) ar trebui femeia să iasă afară și atunci, cu capul, părul, gâtul și întreg corpul acoperite. Necesitatea ce ar justifica ieșirea unei femei ar fi lipsa cuiva care să îi facă cumpărăturile și/sau lipsa cuiva care să o învețe Islamul. Atunci îi va fi permis să iasă, acoperindu-și capul și fața cu același văl și acoperindu-și corpul. Aici prin față vom înțelege capul, căci conform tuturor celor patru orientări religioase este permisă ieșirea cu fața neacoperită). De aici înțelegem că nu este obligatoriu să ne acoperim cu piesa vestimentară numită cearșaf, folosită de femeile otomane, în perioada târzie a Imperiului Otoman. Le este permis să se acopere cu pardesiuri largi și mai lungi, sub genunchi, ciorapi și acoperământ pentru cap. În cea de-a 313-a scrisoare din primul volum a lucrării Imamului Rabbani ”rahmetullahi aleyh” se declară, (În toate țările arabe atât bărbații, cât și femeile poartă în cea mai mare parte pirahen, adică kamis, o cămașă lungă, cu gât închis, în cazul femeilor și deschisă în față, în cazul bărbaților). În sura Ahzab li se poruncește femeilor să se acopere cu unele dintre jelabib-urile lor, ce reprezintă forma de plural pentru cuvântul jilbab. Ebussud efendi declară în interpretarea sa, (Jilbab este un acoperământ mai larg decât un văl și mai scurt decât o cămașă. Femeile își acoperă capetele cu acesta. Tot astfel se poate denumi și orice material ce acoperă fața și corpul). Autorul ”rahmetullahi teala aleyh” cărții de tefsir în limba turcă, Tibyan, numește acest acoperământ Milhafe, adică acoperământ ce se îmbracă în exterior. În cartea de tefsir Mevakib și în cartea Lugat-î Naji este numită jar, adică ferage, cămașă lungă, ceea ce reprezintă un veștmânt ca un pardesiu. Nu se menționează în cărțile de tefsir și în cele de fîkîh că acest veștmânt reprezintă ”cearșaf” format din două părți și că femeile ar trebui să poarte doar acest cearșaf. Ba chiar, în interpretarea hadisului, (Rugăciunea celui ce poartă un jilbab obținut printr-un mod haram, nu va fi acceptată!), în cartea Kitab-ul-fîkhî alel-mezahib-il erbe`a i s-a atribuit sensul de cămașă lungă, kamis. În cartea Munjid se declară că jilbab reprezintă kamis. Iar în ultima pagină a cărții Jaliyet-ul-ekdar se spune, (O, Doamne! Înveșmântează-ne pe noi cu jilbabul înțelepciunii Tale!). Acest hadis-i șerif și această rugă ne arată că jilbabul este un veștmânt purtat și de bărbați deopotrivă. Se declară în comentariul la cartea Șafii, El-envar, (Este mustehab ca la rugăciune, femeia să se acopere cu un veștmânt larg și lung, să își acopere capul cu văl și pe deasupra să poarte un jilbab gros). Jilbab, milhafe [ferage, pardesiu] este o haină, acoperământ sau văl lung și larg. Afirmând că jilbabul menționat în verset reprezintă cearșaf și respingând acoperirea cu pardesiu larg și lung, înseamnă să interpretezi Coranul conform propriului punct de vedere, ceea ce este greșit.

Declarațiile precum ”Așa sunt timpurile acum” sau ”Trebuie să ținem pasul cu vremurile” nu sunt corecte. Acestea sunt minciuni răspândite de către masoni.Comuniștii torturează și ucid musulmanii. Iar masonii, pe de altă parte, îndepărtează musulmanii de la credință încântându-i cu minciuni și erezii. Iar ereticii schimbă Islamul, atribuind sensuri greșite versetelor din Coran și hadisurilor.]

27.-Nu ar trebui să pornească în călătorie fără acordul soției, chiar și dacă aceasta ar fi un pelerinaj nafile.

28.-Nu ar trebui să își ia o altă soție dacă soția sa își împlinește rugăciunile, este ascultătoare și nu se expune neacoperită vederii bărbaților străini. Căci cei ce nu vor fi drepți între soțiile lor, vor merge în Iad. Profetul nostru binecuvântat ”sallallahu aleyhi ve sellem” a spus, ”Cel ce are două soții și nu se va purta drept față de amândouă, va veni în Ziua Judecății de Apoi strâmb, cocârjat”.

29.-Nu ar trebui să îi spună soției despre necazurile, problemele, dușmanii și datoriile sale.

30.-Ar trebui să se roage pentru binele și binecuvântarea ei, atunci când se află lângă el, dar și în lipsa sa. Căci ea muncește pentru el zi și noapte. Ea este brutarul, bucătarul, croitorul, paznicul bunurilor sale, tovarășa sa, cea mai bună prietenă și iubita sa dragă.